Jurnalul unei mămici

04 Iul 2014

Cum a luat naştere aceasta rubrică? Înurmă cu 4 luni am adus pe lume unbăiat frumos şi sănătos, eu şi soţul meu am devenit părinţi. Am parcurs pânăîn ianuarie 9 luni pline de bucurie, deîncântare de fericire supremă, dar şi de în-grijorare şi nelinişte. Nu era zi să nu măgândesc dacă nu cumva am exagerat cuceva, eram îngrijorată de cafeaua pe caream băut-o şi de laptele sau brânza pe carenu puteam să le mănânc, îngrijorată chiarşi pentru că mă simţeam bine (eu nu suntconstipată, nu am greţuri dimineaţa...),îngrijorată şi iar îngrijorată, când euîmpreună cu soţul meu ar fi trebuit doar săne bucurăm de această perioadăbinecuvântată. Nu mai vorbesc când amajuns acasă cu bebelul toată fericirea afost umbrită de nelinişte şi nesiguranţă.

Mormanul de cărţi despre sarcina,naştere şi bebel de pe noptieră din-tr-o dată nu îmi mai erau de folos nu-mi mai ofereau încrederea ca o să mădescurc, chiar dacă până atunci reperezen-tau crezul după care urma să mă ghidez.Mintea mea era goală şi nu ştiam ce săfac. Prezenţa bunicilor lângă mine m-a mailiniştit, dar îmi trebuia acea siguranţă casă merg mai departe şi să fiu sigură că potcă pot să mă descurc.

Vreau să vă spun că poatenu tot ce scriu eu aici este celmai bine, dar este ce m-a ajutatpe mine, este experienţa meaşi eu doar vă spun cum amprimit apariţia celui mic înfamilie, cum ne-am obişnuitsau cum am depăşit unele mo-mente. Vreau să împărtăşescexperienţa mea. Poate pareun clişeu, dar consider că estebine să spui şi celorlalţi cumai făcut tu. Pe mine m-a ajutatfoarte mult că în jurul meumulte prietene au devenit mămici în aceeaşi perioadă cumine şi schimbul de impresiişi experienţă mi-a dat încredereşi m-a liniştit. Ei bine asta faceu prin intermediul revistei şianume vă împărtăşesc dinexperienţa şi cunoştinţele melede până acum în creşterea unuibebeluş.

Primul pas pe care l-amfăcut după ce am ajuns acasăa fost să sun medicul pediatrucare are o importanţă majoră.El vine acasă vede mediul încare este ţinut cel mic, pătuţul cum este aranjat, salteaua cumtrebuie să stea, temperaturadin cameră care nu trebuie sădepăşească 23 de grade, umid-itatea, dar în special starea despirit a părinţilor. Spun astapentru că atât mama, cât şitatăl îi transmit micuţuluistarea de încordare şi asta nuface decât să-l agite. Nu trebuiesă uităm nici de stareaemoţională a mamei, deschimbările de dispoziţie deriscul de a ajunge la depresieşi prezenţa unui medic care săîţi vorbească cu încrederea şisă îţi prezinte totul într-un modliniştit nu poate decât să teajute. Recunosc, am fost omămică stresată şi stresantă pentru cei din jur, mai ales pentru medicul pe-diatru pe care îl aşteptam cu o listă lungă deîntrebări. După ce m-a liniştit şi mi-a explicatcă cei mici nu sunt atât de firavi pe cum credemnoi, dar că trebuie să le acordăm o atenţiedeosebită pentru că noi le facem legătura întremediul intrauterin şi lumea exterioară, noi lefacem acomodarea mai uşoară mi-a răspunsla toate întrebările şi evident că începeam săprin încredere. Discuţia între mine şi medic afost lungă şi anevoioasă, dar vreau să punctezcâteva lucruri.

Doctorul mi-a spus să ţin cont de cei 3S.

Cei 3 S înseamnă, strănut, sughiţ şi strabism.

Strănut

Cei mici strănută foarte des asta nuînseamnă că au răcit şi să ne panicăm imediat.Ei vin din mediu steril şi noi le fluturăm prinfaţă scutece şi hăinuţe să nu mai vorbim depraful care este pretutindeni. Aşadar dacă cel

mic strănută să nu ne speriem că a răcit sau căeste frig în cameră doar vine în contact cumediul nostru.

Sughiţ

După cum ştiţi, sughiţul este foarte prezentla bebeluşi, dar asta nu înseamnă, cum ştiamsau mai bine zis parinţii sau bunicii noştri ştiau,că le este frig. Sughiţul nu este altceva decât obulă de aer prezentă în diafragmă şi tot cetrebui făcut este ca sugarul să fie luat în braţeşi ţinut cu corpul lipit de al mamei sau dacă nutrece după mai multe încercări de schimbare apoziţiei se pot administra cu încredere 2-3picături de lămâie.

Strabism

Este frecvent la sugari şi nu trebui săneliniştească părinţii. Este prezent pentru cămuşchii oculari încă nu sunt fixaţi, dar disparedupă vârsta de 6-9 luni. Dacă după aceastăvârstă continuă să se uite cruciş atunci trebuieapelat la un medic specialist.

Ceea ce mi-a spus medicul pediatru despre cei 3 S m-a ajutat foarte mult şi m-ascutit de multe momente de neliştite. Atât am spaţiu să vă povestesc în aceastăediţie. Continuăm data viitoare să vă spun cum m-am descurcat mai departe.Aştept pe e-mail experienţa trăită alături de copilul dumneavostră în orice etapăa vieţii să învăţăm din trăirile celor din jur.

Atât mama, cât şi tatăl îi transmit micuţului stareade încordare şi asta nu face decât să-l agite... 

 

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

1 comentariu

  • Blanche
    Blanche Duminică, 20 Septembrie 2015 13:39 Link la comentariu

    I enjoy the information in this post. It’s good, well-written and easy to understand.
    You have got my attention on this topic.
    I'll be back for more interesting posts.

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Daaa! Ştim expresia! “Ce-i asta? “ O nouă revistă apărută în oraşul tău! “Un pas spre sănătate”... Încearcă să o răsfoieşti şi vei descoperi lucruri interesante şi educative pentru toate vârstele.

Cele mai populare